Scleroza sistemică este o boală de țesut conjunctiv caracterizată prin fibroză și leziuni degenerative ale pielii și organelor interne.
Acroosteoliza are un impact funcțional important, fiind prezentă la aproximativ 20% dintre pacienții cu scleroză sistemică. Fiziopatologia acroosteolizei este neclară, dar vasculopatia extremităților pare să contribuie la dezvoltarea leziunilor acroosteolitice. Studii transversale au evidențiat asocierea acroosteolizei, a calcinozei și a ulcerelor digitale, elemente prezente și la cazul prezentat. Vasculopatia digitală poate fi obiectivată prin capilaroscopie. S-a demonstrat că pattern-ul tardiv și, în special, scăderea densității capilare se asociază frecvent cu calcinoza și acroosteoliza. O posibilă explicație pentru asocierea între severitatea ischemiei digitale și acroosteoliză este reprezentată de faptul că vascularizația deficitară de la acest nivel determină resorbția osoasă a falangei distale, rezultând astfel atrofia ischemică. Această explicație este intuitivă, având în vedere că pacienții cu scleroză sistemică și ischemie digitală severă dezvoltă ulcere digitale și cicatrici stelate; se consideră că pierderea țesutului moale are loc în paralel cu pierderea osoasă. Acroosteoliza se asociază cu o formă severă de boală (subtipul difuz de afectare cutanată, ulcere digitale, gangrenă, prezența crepitațiilor la nivelul tendoanelor, fibroză pulmonară avansată), telangiectazii, calcinoză, anticorpi anti Scl-70, durata lungă a bolii. Studiile clinice au evidențiat, de asemenea, asocierea acroosteolizei cu boala pulmonară interstițială și a celei între calcinoză și hipertensiunea pulmonara. Acroosteoliza este mult mai des întâlnită la pacienții cu anticorpi anti Scl-70 pozitivi și mai rară la cei la care se evidențiază prezența anticorpilor anti centromer.