Figura 1. IRM umăr, coronal STIR

Colecție lichidiană și hipertrofie sinovială în bursa subacromio-subdeltoidiană extinsă în spațiul articular glenohumeral (capete de săgeți)
Edem difuz în mușchii calotei rotatorilor și țesutul celular subcutanat (săgeți)
Ruptură totală tendon mușchi supraspinos
D – deltoid; A – acromion; SS – mușchi supraspinos; IS – mușchi infraspinos

Figura 2. IRM umăr, axial STIR

Colecție inomogenă, cu septuri în bursa subacromio-subdeltoidiană și spațiul articular glenohumeral (capete de săgeți)
Edem difuz în părțile moi periarticulare (săgeți)
B – tendon cap lung biceps brahial

Artrita septică poate determina distrucție articulară ireversibilă și se asociază cu mortalitate crescută. Prevalența artritei septice a umărului a crescut în ultimii ani pe fondul îmbătrânirii populației, ajungând la 15-20% din totalul artritelor septice. Diagnosticul precoce rămâne o provocare, mai ales la pacienții cu patologie cronică de umăr. Majoritatea pacienților au factori de risc incluzând diabetul zaharat, neoplazii, insuficiența renală cronică, artrita reumatoidă, artroza, corticoterapia îndelungată, procedurile artroscopice, etc. Bacteriemia este cauza cea mai frecventă a artritei septice, dar ocazional poarta de intrare poate fi prin extensia infecției de la țesuturile adjacente. Obținerea culturilor înainte de inițierea antibioterapiei este importantă pentru identificarea agentului patogen. Agentul patogen cel mai frecvent întâlnit este Staphylococcus aureus, dar mulți alți agenți patogeni pot determina artrite septice. În ciuda unor investigații extensive adecvate, un grup de pacienți pot avea culturi negative (incidența raportată variabilă: 0% – 25%), definite ca absența creșterii bacteriene în decurs de două săptămâni. Pe de altă parte, unele bacterii cu virulență redusă, cum ar fi Propionibacterium acnes, frecvent izolat din axilă sau de la nivelul umărului, necesită incubație mai prelungită pentru a fi evidentiate in cultura.

Diagnosticul diferențial al artritei septice de umăr se face cu multe alte monoartropatii nonseptice incluzând artritele microcristaline (guta cronică tofacee, artropatia cu cristale de pirofosfat de calciu – umărul “Milwaukee”), artroza rapid distructivă, osteocondromatoza sinovială, artropatia amiloidotică, neuroartropatia, sinovita pigmentară vilonodulară.

În comparație cu alte metode imagistice, incluzând ecografia, scintigrafia și CT, IRM este cea mai utilă metodă de diagnostic în artrita septică, putând vizualiza cu acuratețe articulația, țesuturile moi și măduva osoasă. IRM cu substanță de contrast are sensibilitate de 100% și specificitate de 77% pentru artrita septică precoce (în primele 24 ore).

Leziunile IRM care sugerează artrita septică în context clinic includ colecția lichidiană cu distensia capsulei („capsular outpouchings”), hipertrofia sinovialei cu hipercaptarea substanței de contrast, edemul țesuturilor periarticulare, eroziunile osoase, abcesele și osteomielita.

Referințe:

1. Abdou MA, et al. Shoulder Joint Infections with Negative Culture Results: Clinical Characteristics and Treatment Outcomes. BioMed Research International. 2019, (3):1-9.
2. Ucieklak J, Proczka RM. Pyogenic infection of the hip joint as a complication of a femoral artery vascular access for percutaneous coronary intervention. Ther Adv Cardiovasc Dis. 2018;12(5):155-160.
3. Zienhua Le et al. A case of septic arthritis of shoulder presenting as rotator cuff tear. Int J Clin Exp Med 2017;10(4):6775-6779.
4. Graif M, et al. The Septic versus Nonseptic Inflamed Joint: MRI characteristics. Skeletal Radiol. 1999;28: 616-620.

Imagini și comentarii: Dr. Laura Muntean și Dr. Ramona Boja