Aspectul radiografic descris clasic este osul ingrosat, neregulat, cu un model trabecular grosier. Boala poliostotică este mai comuna, decât tipul monostotic Cele mai frecvente arii afectate sunt: coloana vertebrala, bazinul (adesea asimetric), craniul, oasele lungi proximal.
Etiologia nu este pe deplin cunoscută, dar se sustine implicarea infecției virale (paramyxovirus) în asociere cu susceptibilitatea genetică. Există trei etape descrise clasic, care fac parte dintr-un spectru continuu al procesului de boala: stadiul precoce (activ, litic), cu activitate osteoclastică importanta; stadiul intermediar (activ, mixt), cu activitate osteoblastică și osteoclastică; stadiul tardiv (inactiv, sclerotic / blastic).
Markerii paraclinici ai bolii active sunt fosfataza alcalină serică crescută, niveluri normale de calciu și fosfor si creșterea hidroxiprolinei în urină.
Aspectul in radiologia clasica depinde de faza bolii. Faza incipientă prezintă leziuni osteolitice (lucente), urmate ulterior de trabecule osoase grosiere și aspectul de expandare osoasă. Modificările sclerotice apar mult mai târziu în evolutia bolii. Leziuni distructive suplimentare pot deveni evidente dacă se produce transformarea malignă (osteosarcom).
Scintigrafia osoasă cu Tc-99m este foarte sensibila, dar nu specifica. Este utila pentru aprecierea extinderii si a distribuției bolii. Evidentiaza absorbție crescută marcată în toate fazele bolii, deși uneori în faza de sclerotică, absorbția poate fi normală.
Referinte
Smith SE, Murphey MD, Motamedi K et al. From the archives of the AFIP. Radiologic spectrum of Paget disease of bone and its complications with pathologic correlation. Radiographics. 2002 Sep-Oct;22(5):1191-216. doi: 10.1148/radiographics.22.5.g02se281191. PMID: 12235348.
Walsh JP. Paget’s disease of bone. Med J Aust. 2004 Sep 6;181(5):262-5. doi: 10.5694/j.1326-5377.2004.tb06265.x. PMID: 15347275.
Imagini si comentarii: Dr Corina Mogoșan