Entezitele funcționale, componenta a procesului inflamator din artrita psoriazică
Dactilita reprezintă unul dintre procesele patologice cheie din artrita psoriazică (APs), avand ca modificare principală tenosinovita flexorilor. Pacienții cu APs asociază frecvent la dactilita clasică modificări ale tendoanelor extensorilor, proximal de articulațiile metacarpofalangiene, astfel incat în ultimii ani s-a încercat identificarea unei relații între modificările de dactilita și afectarea entezeală specifica spondiloartritelor.
Benjamin a introdus conceptul de enteză funcțională la nivelul zonelor de fricțiune între tendoane și corticala osoasă, sugerând apariția unui fibrocartilaj în interiorul tendoanelor în aceste regiuni; ținând cont de teoria microtraumelor, sau a fenomenului Koebner profund și de existența entezelor funcționale, se justifică existenta modificărilor de tip inflamator identificate la acest nivel.
Conceptul de „enteză funcțională” servește la sublinierea trăsăturilor anatomice, biomecanice și patologice care sunt comune adevăratelor enteze fibrocartilaginoase și regiunilor proximale locurilor de atașare a tendoanelor pe os, unde tendoanele sau ligamentele își schimbă direcția în jurul scripeților.
Gutierrez și colab. au descris modificări la nivelul tendoanelor fără teaca sinovială: creștere în dimensiuni, aspect hipoecogen și îngroșarea hipoecogenă a țesutului ce înconjoară tendonul, cu prezența sau nu, a semnalului Doppler (PD). Astfel, peritendinita tendoanelor extensoare ale degetelor, identificată ecografic la nivelul articulațiilor metacarpofalangiene (MCP), este definită ca prezenta hipoecogenitatii la nivelul peritenonului, cu edem asociat al țesuturilor moi înconjurătoare și semnal PD prezent (Figura 1).
 |
Figura 1. A. Imagine ecografică GS sugestivă pentru artrită metacarpofalangiană (săgeată) și pattern PTI (*), cu semnal Doppler prezent (B) |
|