Pacienții cu spondilartrite (SpA) pot avea fenotipuri complexe, incluzând combinații de manifestări axiale, periferice și extra-articulare, iar la unii dintre ei se poate observa modificarea fenotipului în cursul evoluției bolii.
Entezitele reprezintă o manifestare caracteristică întregului grup al SpA și pot reprezenta cheia diagnosticului la debutul unor artrite cu fenotip nediferențiat. În mod tradițional, entezitele au fost considerate leziuni focale, la inserția tendoanelor și ligamentelor pe os. Ecografia și IRM sugerează prezența unor leziuni mult mai difuze, cu afectarea osului subjacent și a țesuturilor moi. Benjamin și McGonagle (2001) au sugerat că trebuie lărgit înțelesul termenului enteză dincolo de simpla joncțiune dintre os și tendon sau ligament și au introdus noțiunea de „organ entezeal”.
Prezența la IRM a edemului osos la nivelul entezei asociat cu edem de țesuturi moi și eroziuni osoase, în absența unui traumatism semnificativ este înalt sugestiv pentru entezita asociată SpA. IRM reprezintă o tehnică imagistică utilă pentru diagnosticul precoce al entezitelor din SpA și pentru monitorizarea răspunsului terapeutic.
Referințe:
- Benjamin M and McGonagle D. The anatomical basis for disease localisation in seronegative spondyloartropathy at enthesis and related sites. J Anatom. 2001;199:503-526.
- Benjamin M and McGonagle D. The enthesis organ concept and its relevance to the spondyloarthropathies. Adv Exp Med Biol. 2009;649:57-70.
- Eshed I et al. MRI of enthesitis of the appendicular skeleton in spondyloarthritis. Ann Rheum Dis. 2007;66:1553-1559.
Imagini și comentarii: Dr. Laura Muntean și Dr. Ramona Boja