Se decide completarea investigatiilor imagistice cu IRM de genunchi stang, care evidentiaza o geoda subcondrala (cu diametre maxime de 1,2/1,4 cm), dispusa in zona neportanta a condilului femural extern, cu continut lichidian (Fig. 2,3,4). Asociat sunt evidentiate modificari artrozice, mai importante in compartimentul intern: osteofit polar inferior si colectie lichidiana in cavitatea articulara (Fig.2, 4), leziune de clivaj orizontal cu interesarea suprafetei articulare inferioare a cornului posterior al meniscului intern si edem al condilului femural intern, leziune partiala la insertia femurala a ligamentului colateral intern cu calcificare.

Fig.2 IRM genunchi stang (PD/BLADE FS, sagital) – cavitate subcondrala condil femural extern, cu
continut lichidian (geoda subcondrala) – sageata rosie; lichid in cavitatea articulara – sageata galbena;

Fig.3 IRM genunchi stang (T2, FS, coronar) – geoda condil femural extern (sageata rosie)

Fig.4 IRM genunchi stang (T2, FS, transversal) – geoda subcondrala (sageata rosie), lichid in cavitatea articulara – sageata galbena.

    Geodele, cunoscute si sub numele de chisturi subcondrale, sunt leziuni litice bine delimitate, localizate adiacent suprafetelor periarticulare. Geoda este unul dintre cele mai comune diagnostice diferentiale a unei leziuni epifizare litice (1). Geodele pot fi intalnite in mai multe patologii dintre care:

 – boala artrozica
– artrita reumatoida
– boala prin depunere de cristale de pirofosfat dihidrat de calciu
– necroza avasculara
– artropatia prin depunere de amiloid
– formatiuni tumorale.

    Termenii de geoda sau chist subcondral sunt folositi alternativ, fiind atribuiti mai ales leziunilor juxtaarticulare asociate suferintelor degenerative sau inflamatorii articulare (2).
    Au fost propuse mai multe teorii pentru a explica mecanismul de aparitie al geodelor. Una dintre acestea afirma ca geodele apar de novo, ca leziuni osoase idiopatice, datorita metaplaziei intramedulare urmata de degenerare mucoida sau secundar agresiunii lichidului sinovial la nivelul suprafetei osoase (2,3). Aceasta ultima teorie presupune ca geoda se formeaza in urma actiunii lichidului sinovial la nivelul osului subcondral, rezultand astfel o colectie chistica de lichid sinovial. Conform acestei teorii, chisturile ar trebui sa fie vazute cel mai frecvent in interiorul unei zone de cartilaj erodat sau ulcerat, zona unde au putut fi vizualizate histologic canale ce trec prin cartilaj (4). O alta posibila explicatie este reprezentata de formarea unui chist in urma unei traume osoase (2,5).
     Geodele pot aparea la orice varsta, insa au o incidenta mai mare in decada a patra si a cincea de viata. Exista o predilectie pentru oasele lungi ale membrului inferior, desi oasele carpiene sunt si ele frecvent afectate.
     Imaginea radiologica este reprezentata de o formatiune chistica bine delimitata, rotunda sau ovalara, leziune uni sau multiloculara, dispusa la nivelul epifizei sau metafizei osoase, cu sau fara extindere corticala sau la nivelul tesuturilor moi (2). Majoritatea geodelor au dimensiuni mici, de 1 pana la 2 cm diametru, dimensiunile de peste 5 cm fiind neobisnuite. Geodele de dimensiuni mai mari pot fi confundate cu formatiuni tumorale de tipul tumora cu celule gigante, condrom, iar in cazul pacientilor varstnici condrosarcom, metastaze osoase sau plasmocitom (2).
     Diagnosticul se pune pe baza tomografiei computerizate sau IRM. Pe imaginile IRM T1 leziunile apar hipointense sau de aceeasi intensitate cu muschiul, iar in T2 si STIR imaginile sunt hiperintense, reflectand natura chistica sau mucoida a continutului geodei (2). Se poate observa de asemenea si edem osos in aproximativ 50% din cazuri, ceea ce sugereaza extinderea leziunii la nivelul maduvei osoase si in urma careia pot aparea microfracturi trabeculare secundare (2). IRM-ul permite detectia leziunilor de dimensiuni mici, aspect important pentru intelegerea patogeniei geodelor subcondrale (6,7).

Imagini si comentarii: Dr. Dinache Georgiana
Referinte:

1. Niknejad M., El-Feky M. Geode, Radiopaedia.org, https://doi.org/10.53347/rID-21095.
2. Pope TL Jr, Bloem HL, Beltran J, Morrison WB, Wilson DJ. Imaging of the Musculoskeletal System, 1 st ed, Elsevier, 2008, volume II, pg 1726-1730.
3. Freund E. The pathological significance of intra-articular pressure. Edinburgh Med J 1940; 47:192-203.
4. Hwang J, Bae WC, Shieu W, et al. Increased hydraulic conductance of human articular cartilage and subchondral bone plate with progression of osteoarthritis. Arthritis Rheum 2008; 58:3831- 3842.
5. Ferguson AB Jr. The Pathological Changes in Degenerative Arthritis of the Hip and Treatment by Rotational Osteotomy. J Bone Joint Surg Am 1964; 46:1337-1352.
6. Pouders C, De Maeseneer M, Van Roy P, et al. Prevalence and MRI-anatomic correlation of bone cysts in osteoarthritic knees. AJR Am J Roentgenol 2008; 190:17-21.
7. Zanetti M, Bruder E, Romero J, Hodler J. Bone marrow edema pattern in osteoarthritic knees: correlation between MR imaging and histologic findings. Radiology 2000; 215:835-840.